Lui Andrei Galben E pace, da! Ci nu ştiu Cât va luci-n fereastră, De-aceea-s trist, când, Doamne, Mă uit la spada noastră; Când văd crescând pe dânsa Rugina, muşchiul verde, Osânza trădătoare Cea care ne va pierde! În dreptul nume-al Ţării Mă mut din asta bahnă, Dar şi în El e numai Pustiu şi frig, şi mahnă. Unde să fugi când, Doamne, Chiar numele Tău mare E strâmt pentru atâta Durere şi-ntristare? E pace, da! Ci nu ştiu De e şi pacea noastră Când numai nenorocul Ne bate în fereastră! * * * Preasfinţitului Casian Gălăţeanu Îmi întind braţele Spre tine, Doamne, Şi mă ating De faţa Patriei mele. Doamne care mă-nveţi Numai lucruri frumoase Şi zici: „Nu mânia Dobitocul din om Că va trebui să te lupţi Cu doi deodată.” * * * Preacucernicului părinte Constantin Galeriu Părinte, Eu nu ştiu dacă viaţa M-a îndrăgit. Şi nu ştiu dacă moartea Mă urăşte. Dar caldă – Asta o ştiu – Va trebui să fie crucea Pe care ochii voi închide. Caldă, Părinte, de sângele meu. Binecuvântează-mă.