Anei şi lui Alexandru Bantoş Din cauza durerii Firescul dor al limbii Îl preamăresc şi-l cânt. Şi din aceeaşi pricină Puterii Tale, Doamne, Mă închin. În fiecare zi, În chiar lumina dimineţii, Se-arată steaua Suferinţei mele Pe care numai Ochii mamei o zăresc Încoronaţi cu lacrimi.