Mai bine mă cunoaşte Cea care ura-mi poartă. Ea ştie când şi unde M-am îndreptat din poartă; Prin care munţi voi trece Şi peste care ape, Ce ţin ascuns sub frunte, Ce tăinui sub pleoape. Nici tu care mă-nlănţui Cu braţele, iubito, Căzând cu dor la pieptu-mi Ca lacrima, topită; Nici moartea, că e moarte, Şi cântă-adânc în mine, Nici ea chiar nu ma ştie Aşa de-ntreg şi bine.