Nu-i pe lume om frumos Că românul ruşinos! Măi române, măi frăţâne, Ce ai tu de la ruşine?! Că păgânul tor mai rău, Mai rău urcă-n capul tău; Nu-i pe lume om blajin Că românul cel creştin Măi române şi măi frate. Ce câştigi din bunătate?! Cine-a vrut, cine-a poftit Zilele ţi-a otrăvit! Cât îi lumea Domnului Răbdător ca tine nu-i! Măi române, frăţioare, Din răbdare ce ai oare?! Decât lanţul vechi pe os, Decât timpul scorburos! Cât îi lumea-n lung şi-n lat Om mai paşnic n-am aflat! Măi române, măi creştine, Că eşti paşnic este bine! Dar tu mori şi eu tot mor. Ce-avem noi din pacea lor?