Ne supărăm pe ea Că nu vede bine Atunci când Strică paharul De cristal. Ne supărăm pe ea Că nu aude bine Atunci când în loc de pâine smolită Pâine albă ne-aduce. Ne supărăm pe ea Că umblă încet Atunci când Ne face curat prin casă Şi oaspeţii trebuie Să vină. Ne bucurăm Că nu vede bine Atunci când Ne sărutăm soaţele tinere. Ne bucurăm Ca n-aude bine Atunci când Ne spunem cuvinte De dragoste. Ne bucurăm Că pe scări se urcă încet Atunci când Nu mai putem să ne smulgem Din îmbrăţişările Mai dulci ca poamele. Oh, mamele noastre, Mamele!