Lui Virgil Cândea Era câte o mână străină Ridicată în sus În atotnorodnica adunare. Sărut-o, mi se spunea, Ea este steagul patriei tale. Eram prea tânăr, Încă nu ştiam că, iată, Cu mâna străină Numai foc să iei. Frate, Câţi desperaţi S-au spânzurat de mâna aceea!