Melcii când muncesc la casă, Şi-o fac cât mai arătoasă. Dar nici unul nu încearcă Să şi-o facă şi mai largă. Fără scule, fără sfoară, Melcul nu ştiu cum măsoară, Făcând casă-n aşa fel, Numai cât să-ncapă el. De-asta nimeni niciodată Nu stă-n uşa lui să bată, Şi nici melcul nu se ştie Să fi mers în ospeţie. O fi având aşa vreo lege… Însă nu pot înţelege: Singurel şi în strâmtoare, Cum nu-1 ia urâtul oare?!