Lui Marin Sorescu Pe mine Mă iubeau toate femeile. Mă simţeam puternic şi sigur. Ca Meşterul Manole, Am cutezat Să ridic o construcţie Care să dăinuie veşnic. Am început lucrul Şi le-am chemat la mine Pe toate: Pe Maria, pe Ana, Pe Alexandra, pe Ioana Care întâi va ajunge, Pe-aceea-n perete o voi zidi. Dar din toate femeile A venit una singură: Mama. – Tu nu m-ai strigat, Fiule?