Nici o stea nu este săracă Atâta timp cât se vede. Nici un neam nevoiaş, Cât are un cântec, un grai. Să ai un lăcaş propriu, Un grai al tău, din adânc, O memorie proprie – Iată ce este Patria. Hei! Ce cauţi acolo sus?! Bocancul spaimei cerul a spart. Pământ bun, negru, Aluneca dus de şuvoaie. Mulţumeşte mamei! Câta vreme rămân Mamele jos pe pământ, Nici o ţară nu este săracă.