Preasfinţitului Calinic Un ochi, ca orătania, Scormonind în pământ Şi altul, ca ciocârlia, Zburând pururi spre Cer. Aşa de mii de ani. Nu mai ştie Atotziditorul unde Să ne-aşeze mai bine Plutind ca somnambulii Pe marginea Scripturii.