Părintelui Arhimandrit Simion Tatu Miroase a fân proaspăt cosit În biserica Mănăstirii. A grâu copt după ploaie. Un glas cunoscut şi drag Se-aude în dangătul de clopot. E glasul de Sus Al marelui Ion Cântăreţul. Părinte, amurgul pe deal E un melc fantastic Ce-şi duce în spate căsuţa – Cupola sfintei biserici, Lăudându-se Că cel dintâi a ajuns. * * * Lui Constantin Tănase Mai groaznice ca zidul, Iată Nişte ferestre prin care Nu se vede decât Soldăţoiul de pază Tropăind afară de frig Cu arma la piept. Oh, voi, încovoiaţilor robi Din mănoase câmpuri, din fabrici, Fraţii mei care Nici nu crâcniţi măcar! Cu hoitul Acestei zile porcoase Îmi vine în voi să arunc, În voi, în voi, în voi În care tăcerea Tropăie de frig! * * * Lui Valeriu Ţapeş Nici un rău nu poate Marea s-o ocolească. Zilnic viaţa noastră În viaţa de dincolo A părinţilor Care-au plecat la strămoşi, Zilnic în nemărginirea vieţii lor Viaţa noastră se varsă. Iar crucea de pe morminte Nu este decât un semn Că de-aici am plecat. * * * Iuliei Ţibulschi Mai caut şi azi anii copii Într-un cântec frumos. Cu cine oare, Cu cine oare S-a jucat Dumnezeu În copilăria Sa?! * * * Lui Mihai Ungheanu Frate, A lupta este Destinul nostru Împodobit cu răni. Noi ştim că ruşinea-n război Este nepotrivită Ca un glonte intrat în picior. Frate, Să intri tânăr în viaţă Ori să pleci mulţumit din ea Este totuna.