Lui Adrian Păunescu De ce, o, Doamne, dăruit-ai Ochilor mei întristaţi O Ţară atât de frumoasă Şi-ndureratului meu auz Un cântec atât de ales Şi sufletului meu zbuciumat Femeia fără de seamăn Când braţele mele Sunt încă nedestule a ocroti Comorile ce mi-ai adus? Dă-mi Cerul Tău, Întregul cer în care Să-mi găsesc părinţii Şi pe Tine, Doamne, Iar împreună şi nedespărţiţi Să fim de ajutor Şi rodnic sprijin Acestui neam prea chinuit Şi vremea s-o refacem!