Lui Anatol Codru Poeţii sunt copiii naturii. Nimic mai trist, mai dureros Decât poetul Rămas orfan de mamă. În locul versului ce n-a Venit, iubita vine Decât cântecul şi mai frumoasă. În locul fratelui ce te-a Trădat, alt frate vine. Dar cine, Cine-n locul ei Să vină ar putea – În locul mamei?! În lipsa de cuvânt, Cum spune cântăreţul, Poetul îşi lasă capul Pe umăr. E-atâta linişte-n casa mumei, Că se-aude în jur murmurând Plânsetul humei.