lui Vasile Romanciuc Poate că, într-adevăr, poetul Ştie cu îngerii a conversa. Poate că, într-adevăr, fără de el Cuvintelor gheare le-ar creşte Sălbăticind. Chiar să nu vreţi să aflaţi Nimic despre îngeri?! Veşnic muşcat, veşnic Drămăluindu-şi bucăţica de pâine. Poate că numai copiii La el se gândesc Pe când înşişi ochii preotului Par prefăcuţi şi nesinceri. Chiar să nu vă pese deloc De tristeţea cuvintelor noastre?!