"Basarabie, Trecută prin foc şi sabie." (Dumitru Matcovschi) Închinare Marii Adunări Naţionale Pământule, tu cel de glorii, Te caut prin străvechi istorii, Că-n vremea noastră, de acuma, Ce-a mai rămas din tine? Huma! Doar huma cu de aur fire, Ce, de atâta siluire, Degrabă nici pe ea, o, Doamne, N-o vom cunoaşte-n veri şi toamne. Ridică-te din suferinţă Şi din cazona umilinţă! Ridică-te, Basarabie, Trecută prin foc şi sabie, Bătută, ca vita, pe spate, Cu biciul legii strâmbate, Cu lanţul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o mină De sfeclă şi de nicotină În care sunt înmormântate Vieţi de soră şi de frate; Tu, preschimbată într-o fermă În care-o mână dură, ferma Se vârî pân’ la cot şi-nhaţă Tot ce-am muncit de dimineaţă. Ridică-te din suferinţă Şi din cazona umilinţă! Ridica-te, Basarabie, Trecută prin foc şi sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanţul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te! Tu, preschimbată într-o gară În care cine vrea coboară, Prin care cine vrea se plimbă Scuipând în datini şi în limbă, Schimbată crud de minţi demente În cruce de experimente: Îţi bat piroane-n mâini, picioare, Te stingi şi parcă nu te doare, Ridică-te din suferinţă Şi din cazona umilinţă! Ridică-te, Basarabie, Trecută prin foc şi sabie, Bătută, ca vita, pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanţul poruncitoarelor strigăte! Ridică-te! Ridică-te! Ridică-te!