Afară plouă ca şi toamna şi-i urât, Mă uit pe geam ca după tine, şi atât. În mine toate amintirile te-aşteaptă, De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă. Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând, În mine nu mai este nici un gând. Vreau să trăiesc şi-mi cad din mână cărţile; Mă împresoară chipul tău din toate părţile. Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile Îmi amestecă pe carte toate rândurile. Rămân uitându-mă pe geam ca după tine, Şi tot aştept pe cineva şi nu mai vine.