Steaua de vineri
Ala-bala, prin aluni,
Unde eşti, copile-luni?!
Şi tu, copilandre – marţi,
Cu mari ochii tăi miraţi?!
Şi tu, miercureo, ah, floare –
Adolescenţă visătoare?!
Şi tu, joie mohorâtă –
Tinereţea mea pierdută?!
Nu pleca, vinere, încă
Nu! stea matură şi adâncă!
C-o să vină sâmbăta
Cu rece suflarea sa
Şi-o să-mi lase geana stinsă
Şi-n duminici gura ninsă.
Înapoi