A murit tămâia, Duhoarea stă sa crească. Ne-a umplut ca râia „Limba moldov’nească”. Mi-a pierit şi somnul, Pacea creştinească. Mârâie spre Domnul Limba moldov’nească. O biata bătrână N-are nici de pască. Stă cu halca-n mână Limba moldov’nească. Îşi creste frumosul Limba româneasca. Îi arată dosul Limba moldov’nească. Gângava, tot linge Cizma muscălească. Spre Evropi se-mpinge Limba moldov’nească. Palidă mi-e faţa Sub un cer ce cască. Îmi mănâncă viaţa Limba moldov’nească. Voi muri, se pare, Pentru-a mea lumină… „Mă va plânge oare Limba cea română?!”