Lui Gheorghe Banariuc Şi Vadim Gheorghelaş Tată, eu nu ştiu de ce Nu te-au pus în cântece Ca pe măiculiţa mea Care viaţa datu-mi-a. Tu ca dânsa ne iubeşti Şi ca ea îmbătrâneşti, Tată. Rele-n viaţă sunt de-ajuns, Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns. Mai iei câte-un păhăruţ, Dar nu uiţi să ne săruţi, Tată. La necaz şi bucurii Tu ai, tată, mulţi copii, Ca şi mama-i pruncul tău, O fereşti de tot ce-i rău. Asta-i bogăţia ta Şi nu-ţi trebuie alta, Tată. Nu ne spui vorbe de dor, Dar ades în locul lor Mâna tu pe cap ne-o pui Şi mai dragă vorbă nu-i. Mai mult taci decât vorbeşti, Dar noi ştim că ne iubeşti, Tata.