Lui Ioan Alexandru Preţuiesc deopotrivă pe sfântul Cu mâna dusă spre inimă, La fel şi pe sfântul sprijinit În sabie. Doamne, poate că N-am fost nici sfânt, nici oştean. Pur şi simplu, ziditu-m-am de viu În templul Limbii Române. Iar în biserică N-ai cum să fii curajos. În biserică să fii Drept şi cinstit.