Dragi feciori, pe-acest pământ, Nici eu veşnic nu mai sânt, Nu sânt veşnic, voi pleca, Unde voi mă veţi uita, Şi de unde nimenea Nu s-a mai întors cândva. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat. M-au pândit jivinele, M-a iubit şi binele. Eu mă duc, copii cuminţi, N-am averi să le-mpărţiţi. Vă las numai visul meu Care a trudit din greu. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat. Între voi, pe-a vieţii scări, Să nu fie supărări, Ca zilele pe pământ Aşa de puţine sânt. Şi nu-i alt noroc mai drag Decât fratele din prag. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat. Lângă doină şi izvor Nu-i uşor să-ţi fie dor, Nu-i uşor să fii curat Pe pământ înstrăinat. Vă las dorul cel durut Şi nădejdea de la Prut. V-am crescut, v-am ridicat, Mă pot duce, Mă pot duce împăcat.