Străine pofte ne-au răpit Când via dulce, când ogorul, Dar nimeni nu a izbutit Din piept să smulgă Tricolorul. Fusese vremea mult prea cruntă, Şi-atât ne-a ars de dânsul dorul, Că azi ne strângem şi la nuntă Şi la botez cu Tricolorul. Trei culori şi-o singură iubire Românească, Trei culori şi-o singură vorbire Românească! Trei culori şi-o singură credinţă Românească, Trei culori şi-o singură fiinţă Românească! Atât de minunat scânteie, De crezi că de pe bolţi albastre L-a rupt Hristos din curcubeie Şi l-a dat românimii noastre. E cald sub el ca sub o rană Ce-a chinuit Mântuitorul, E cald în Ţara cea Ştefană, Ne încălzeşte Tricolorul. Trei culori şi-o singură iubire Românească, Trei culori si-o singura vorbire Românească! Trei culori şi-o singură credinţă Românească, Trei culori şi-o singură fiinţă Românească!