Tu n-ai asemănare În cele pământeşti. Născând, tu eşti un geniu, Un geniu, mamă, eşti. Tu eşti zămislitoarea, Eşti pomul numai vers, Iar noi – de aur mere Vărsate-n Univers. Noi – mere, iar tu – paznic Veghind din moşi-strămoşi Să nu dea peste ele Mistreţii lăcomoşi. Învingătoare-n toate Războaiele ce-au fost, Tu eşti eroul lumii Şi-al izbândirii rost. Erou rămas tot mama, Tot legănând copii, Cu teama de războaie, Cu frica de tării: Că n-or trimite ploaie Pe grâul omului Sau or trimite bruma Pe floarea pomului. Erou ce ca un slujnic Se porăie din zori În casă şi pe-afară Cu fruntea în sudori, Ce dă întâi la păsări Şi-apoi mănâncă el Şi dă întâi la floare Să bea din cofăiel. Tu eşti un geniu, mamă, Târziu recunoscut: Abia atunci când iarbă Răsai din tristul lut.