Plouă Şi umbrela mea E în alt troleibuz. Unul îşi uită umbrela, Altul mănuşile. Celălalt – Uşa deschisă. Celălalt – Crivăţul deschis. Unuia, de la etajul de sus, Îi curge uncropul pe cap. Altuia – necurăţenia. În magazinul de mărfuri O domnişoară îşi uită norocul Învelit în hârtie de staniol. Un chirurg uită foarfecul În abdomenul meu. Nişte constructori Uită neterminat drumul. Un vânzător Uită să ne întoarcă restul. Ecoul uită cum să răspundă, Spune: hau-hau în loc de hei-hei! O minciună uită de unde vine Şi zice că vine din rai. Ghicitoarea uită răspunsul, Nebunul – ce-a întrebat. Unul îşi uită bucăţica în gură, Altul – gura în bucăţică. Cineva are carte Şi uită că are şi parte. Un poet uită-a se naşte, Un călău uită să piară. Plouă Şi umbrela mea E în alt troleibuz. O inimă tânără uită să bată. Un bocanc Uită să-şi mute pintenii Din palma frunzei căzute. Unul se culcă Cu pieptul pustiu, Uitându-şi cerul afară. Altul apucă de paloş cu mâna, De-al lui ascuţiş, Uitând că-i gol. Unul uită începutul cântecului, Altul – nişte cuvinte. Altul Mama îşi uită. Plouă Şi umbrela mea E în alt troleibuz. Unul îşi uită ochii pe altul. Altul – urechea lipită de uşă. Unul uită unde se duce. Altul – De unde vine. Gura uită de inimă. Ideea – de cel care o a născut. Unul uită pe inima Hiroshimei O bombă atomică. Altul uită să iasă din peşteră. Se uită o făgăduinţă, Un jurământ. Nişte flori Uită să mai răsară, Nişte izvoare uită să curgă. Încotro, globule, Atât de grăbit, Încotro atât de distrat?! * * * Acest ţintaş E grozav – El îmi retează lacrima Fără ca glontele Să-mi atingă ochiul. Acest ţintaş E nemaipomenit – El poate dintr-o ochire Să-mi zboare mărul Din creştet Fără ca glontele Să-mi zgârie ţeasta. Acest ţintaş harnic Ocheşte acum În sufletul meu Cel fluturând ca o frunză Pe buzele mele.