Toată noaptea fulguşorii Pe la geamuri au roit. Unchiul s-a trezit cu zorii Şi-n ogradă a ieşit. Unchiul un papuc doar are, Numai unul singurel, Căci de când cu lupta mare Numai unul poartă el. Urma lui — desperecheată Pe zăpezile adânci. Fără urmă dreaptă iată Trist îi este urmei stângi. Dar ieşind în drum de-odată Şi pierzându-se pe drum, Nu mai e însingurată, Nu-i mai este trist de-acum.