Lui Ion Ungureanu Spuneau c-ai vândut Românilor Basarabia. Iată şi Ţărani cu cartofi Veniţi din Opacii tăi În piaţa Obor. Nimeni nu vrea Să cumpere Basarabia… Aburi aromitori şi fudui De cafea – vrajă, Cum se spune, braziliană. Fum tămâios de kent Urcând leneş şi indiferent Spre slăvi – Acestea oare să fie Hotarele Ţării?! Spuneau c-am vândut Românilor Basarabia. Iată şi Ţărani cu mere, veniţi Tocmai din satul meu de la Prut. În piaţa Matache din Bucureşti Stau merele noastre Ruşinoase şi umilite, Printre banane – printre aceşti Căcăţei auriţi Înşiraţi pe tarabe. Nimeni nu vrea Să cumpere Basarabia Aburi aromitori şi fudui De cafea – vraja, Cum se spune, braziliană, Urcă în slavi – Acestea oare să fie Hotarele Ţării?! Adun de pe jos în palme Pământul. Pământul Scuturat de pe trupul Cartofilor porecliţi muscali. Pământ plâns pe furiş. Pământ spulberat de năprasnice vânturi. Pământ zadarnic visător. Vremuri când Nici apele Prutului Nu mai ştiu De vor ajunge la mare. * * * Lui Ilie Untilă Sunt nu pe voi supărat, Ci pe mine. Pe mâinile mele Care, proaste, s-au împreunat Cu labele voastre. Ca javrele. Pe ochii mei sunt supărat Pe care în lacrimi, ca pe măsline, I-am pus la murat: Luaţi, dragi oaspeţi, luaţi şi gustaţi Din ochii mei, din ochii surorii, Din ochii Patriei. Luaţi!