Lui Pompiliu Borş Treceau dincolo Prutul Numai păsări în zbor. Numai păsări înot. Numai Umbra visătoare şi tristă A lunii pe valuri trecea. Şi, dus de vânt, Dus de vânt, Dus de vânt, Zmeul copilăriei Iscălit cu numele meu În litere noi, colţuroase, Aduse de vânt, Aduse de vânt. Neamuri din Cot, din Miorcani, Pe celălalt mal Deasupra zmeului se aplecau Citindu-l cu lacrimi în ochi Ca pe-o scrisoare trimisă Din cea mai adâncă urgie, Din iad. Coborau rude Pe celălalt mal mai apoi Să asculte muzica Ce la nunta mea cânta. Nu au văzut, Nu au putut desluşi Chipul miresei. Poate că nici nu Existase mireasa cândva. Poate că era numai O plăsmuire imaginară a mea, Albă şi minunată, Albă şi minunată, Albă şi minunată.