Cad frunze peste capul meu şi-al tău, Peste-ale tale gânduri și-ale mele, Cad frunze ca părerile de rău, De stăm pe loc, ne-acoperă cu ele. Cad frunze şi tu nu mai ştii ce faci, Şi pleoapele-ți închizi peste vedere, Să mergem, dragul meu, de sub copaci - E-un farmec trist în blânda lor cădere. Să mergem, cât ne-au acoperit, Căci în căderea asta se conține Şi moartea verii care ne-a iubit, Şi a iubirii mele pentru tine.