Sa nu-ti faci griji vreodata cine-as fi eu, care e locul meu în al cârdului cor, nu as porni cu tine la un drum greu, dar nici usor. Vântul copacii prinde a-i dezgoli, frigul se face de-acum tot mai simtit, sa nu ma-ntrebi unde merg: spre miaza-zi sau rasarit. Poate aici, în iarna, am sa ramân propriei vieti mai facând un rotocol, sunt un cocor singuratic si nu convin vreunui stol. Poate ca am sa pornesc, totusi, în zbor ca o sageata de foc peste zapezi si-n primavara, poate, pe-un cap de nor ai sa ma vezi. Oricâte semne mi-ai face de coborât, Oricum m-ai crede: nebun sau întelept n-am sa cobor nicidecum – tu cânti din gât, eu cânt din piept.