Dar întîi...
Voi dispare-ntr-un nor luminos
Ce-nspre mine se lasa discret,
Dezlegându-ma brusc de jos
Ca aproape orice poet.
Dar întâi pe la tine-am sa vin
Si alaturi voi sta un pic,
Bântuita de-un dor divin
Ce e tot si parca nimic.
„Cade-o ceata usoara, -ai sa-ti spui,
Vine-un foc visator prin ea
Care zâmbetul nu stiu cui
Cunoscut-cunoscut l-ar avea...”
Si un gând te-a fura, fugar,
Si vei râde de gândul tau,
Si sa crezi n-ai sa-ncerci macar
Ca acolo fusesem eu...
Înapoi