Cum vălură negara pe cîmpuri, toamna mea! Sau părul bunei mele ce doarme sub tărîni, Nu mîna ta mă-atinge, ci umbra unei mîini Căzută peste mine de sus de undeva, Cum vălură negara pe cîmpuri, toamna mea! Cum pîlpîie lumina a ceas trecut pe zări! Și negura se lasă ușor ca o basma – E numai amintirea că te-am visat cîndva, Nu ochii tăi dau taina acestei înserări, Cum pîlpîie lumina a ceas trecut pe zări! De chipul nesfîrșirii mă simt atît de-nvins Că-aud imense spații la suflul meu vuind Și m-aș lăsa ca luntrea pe val alunecînd, Dar soarta-mi stă în ușă cu arcu-ntins, întins, De chipul nesfîrșirii mă simt atît de-nvins.