Cum valura negara pe cîmpuri, toamna mea!.. Sau parul bunei mele ce doarme sub tarîni, Nu mîna ta ma-atinge, ci umbra unei mîini Cazuta peste mine de sus de undeva, – Cum valura negara pe cîmpuri, toamna mea! Cum pîlpîie lumina a ceas trecut pe zari!.. Si negura se lasa usor ca o basma – E numai amintirea ca te-am visat cîndva, Nu ochii tai dau taina acestei înserari, – Cum pîlpîie lumina a ceas trecut pe zari! De chipul nesfîrsirii ma simt atît de-nvins Ca-aud imense spatii la suflul meu vuind Si m-as lasa ca luntrea pe val alunecînd, Dar soarta-mi sta în usa cu arcu-ntins, întins, – De chipul nesfîrsirii ma simt atît de-nvins.