Fratelui Grigore E Pastele Blajinilor, Grigore, Un Paste ca si tine de blajin, Iar viata-mi nu-i pe zile, e pe ore Si mor, si-nviu, si nu-i mai mare chin. Cît de frumoasa-i asta primavara Si o privesc prin geam cu mult regret, Iar viata mi se-mprastie fugara – În lume e strain orice poet. Straini sîntem si noi ce nu o data Am aparat românii de straini, Si-acum ni se întoarce drept rasplata Înjuratura fratilor români. Ne urla dintr-o sete de putere, Pe noi, ce libertate am dorit, Pe noi, ce-am stat printre mitraliere Si din masini aprinse am tîsnit. Pe noi ne-njura, Grig, cum naiba iese, Cînd haituiti si ierni, si primaveri, Nu-am fost pentru-un partid cu interese, Ci pentru interesul unei tari? Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie De la aceste mreje diavolesti, La Chisinau, noi – calul de bataie Si iarasi noi batuti – la Bucuresti? Pai, iese, frate, iese la-ndemîna Unor vînduti, uitati de Dumnezeu, Se pare, ne lucreaza-aceeasi mîna La Bucuresti, ca si la Chisinau. Aceeasi mîna si pe-aceleasi coale De ziar cu spectru antiromânist, Ce vine dinspre Internationale Si îl aduce-n lume pe-Anticrist. E Pastele Blajinilor, e casta Cinstire-a celor morti, chiar si straini, Cît de frumoasa-i primavara asta, În care am fi fost printre blajini! Da, am fi fost si-n parc, si-n strazi, si-n piata, Facuti, precum multimea, mototol, Dar cîte ori vazut-am moartea-n fata, În jurul nostru se crea un gol. Un gol, un vid cumplit de aparare, Deschis de undeva dinspre Arhei, Un cerc ciudat, o aura, o stare, De parca salvatoare de idei. ...Ard lumînari de Paste pe sihastre Morminte unde Nistru curge-atent, Unde e floarea natiunii noastre Trimisa-n lupta fara armament. Trimisi într-un razboi de mîntuiala, Ce n-avu sens sa fie declansat, Sîngele nevarsat în capitala La margine de Nistru s-a varsat. Frate Grigore, mi se face para În suflet si ma ia un foc buiac, Pe cînd mureau baietii pentru tara, T;arii trageau la vodca si coniac. Si mai rîdeau, si mai faceau si bancuri, Avînd de garda cîte-un ienicer, Cînd oase de copii trosneau sub tancuri, Cînd sîndele striga pîna la cer! Mi s-a scîrbit de-aceasta lume, frate, Desi de sus e-al apararii cerc, Unii se lupta pentru libertate, Iar altii pentru-un ieftin feerverc. E pastele Blajinilor, Grigore, Si moarte n-am, si viata tot nu am – Si nu traim pe zile, ci pe ore Destinul iubitorilor de neam.