Fratelui Grigore E Paștele Blajinilor, Grigore, Un Paște ca și tine de blajin, Iar viața-mi nu-i pe zile, e pe ore Și mor, și-nviu, și nu-i mai mare chin. Cît de frumoasă-i astă primăvară Și o privesc prin geam cu mult regret, Iar viața mi se-mprăștie fugară – În lume e străin orice poet. Străini sîntem și noi ce nu o dată Am apărat românii de străini, Și-acum ni se întoarce drept răsplată Înjurătura fraților români. Ne urlă dintr-o sete de putere, Pe noi, ce libertate am dorit, Pe noi, ce-am stat printre mitraliere Și din mașini aprinse am tîșnit. Pe noi ne-njură, Grig, cum naiba iese, Cînd hăituiți și ierni, și primăveri, Nu-am fost pentru-un partid cu interese, Ci pentru interesul unei țări? Cum iese, frate, mintea mi se-nmoaie De la aceste mreje diavolești, La Chișinau, noi – calul de bătaie Și iarăși noi bătuți – la București? Păi, iese, frate, iese la-ndemîna Unor vînduți, uitați de Dumnezeu, Se pare, ne lucrează-aceeași mînă La București, ca și la Chișinau. Aceeași mînă și pe-aceleași coale De ziar cu spectru antiromânist, Ce vine dinspre Internaționale Și îl aduce-n lume pe-Anticrist. E Paștele Blajinilor, e casta Cinstire-a celor morți, chiar și străini, Cît de frumoasă-i primăvara asta, În care am fi fost printre blajini! Da, am fi fost și-n parc, și-n străzi, și-n piață, Făcuți, precum mulțimea, mototol, Dar cîte ori văzut-am moartea-n față, În jurul nostru se crea un gol. Un gol, un vid cumplit de apărare, Deschis de undeva dinspre Arhei, Un cerc ciudat, o aură, o stare, De parcă salvatoare de idei. ...Ard lumînări de Paște pe sihastre Morminte unde Nistru curge-atent, Unde e floarea națiunii noastre Trimisă-n luptă fără armament. Trimiși într-un război de mîntuială, Ce n-avu sens să fie declanșat, Sîngele nevărsat în capitală La margine de Nistru s-a vărsat. Frate Grigore, mi se face pară În suflet și mă ia un foc buiac, Pe cînd mureau baieții pentru țară, Țarii trageau la vodcă și coniac. Și mai rîdeau, și mai făceau și bancuri, Avînd de gardă cîte-un ienicer, Cînd oase de copii trosneau sub tancuri, Cînd sîngele striga pînă la cer! Mi s-a scîrbit de-această lume, frate, Deși de sus e-al apărării cerc, Unii se luptă pentru libertate, Iar alții pentru-un ieftin feerverc. E Paștele Blajinilor, Grigore, Și moarte n-am, și viață tot nu am – Și nu trăim pe zile, ci pe ore Destinul iubitorilor de neam.