Mai bine sa nu te fi vazut nicicând mai bine eu sa fi fost ranita, mai bine sa nu te fi plâns în gând si sa-apun linistita. Mai bine ploaia ceea cadea peste-un veac, mai bine eu eram întârziata, mai bine fulgerul da în acel copac ce ne-ascunse odata. Numai asa sa nu fie, numai asa, cum nicicui nu i-as dori sa se-ntâmple, macar marea ia-o întreaga si-o bea sa-ti stingi jarul din tâmple. Macar casa ia-o si-o muta din loc, si îti trage peste fata-un perete, numai sa nu-ti împurpure pete de foc albul ninselor plete. Am sa ma duc undeva, mai spre zapezi, sa le împrumut pe-o vreme racoarea, nici eu sa te vad si nici tu sa ma vezi - sa ne vada uitarea.