Vreau libertate vie, întrupată, Cum vie sunt și cum nu pot trișa, Vreau libertate, însă, deocamdata Mă aflu în exil în țara mea. Ce blând exil, nu mi se-mpușcă în casă, Precum în Basarabia abil, Și totuși cineva îmi pune o plasă Și totuși, simt, mă aflu în exil. Cum nu pot fi băgat nici într-o oală A vreunui mare sau mai mic partid, Eu stau între ciocan și nicovală, În jurul meu e un văzduh acid. Și un teren ce lunecă-n postate, Cum aș decide, n-ar mai luneca, Iar eu decid numai spre libertate, Iar ea e tot la ce mai pot visa. Decizia nu place, știu prea bine, Se cere implicarea în tipic, Dar când copii, bătrâni nu au de pâine, Eu pot doar pentru ei să mă implic. În pas cu dânșii îmi îndrept piciorul, Spre-o casă a poporului sadea, Și până-atunci, când o veni poporul, Mă simt un exilat în țara mea. Ce exilat docil, ce națiune Care și darul său îl face în scrum! Eroii tăi se află-n gropi comune. Sau îngropați la margine de drum. Ce joc de-a darul, Doamne, ni se dete, Când jude-ajunge orișice gunoi, Creieri de geniu spulberă-n perete, Inimi divine, sângele în noroi. Vreau libertate, vreau să tragem sorții, Cine-a trădat și cine n-o trăda, Vreau libertate chiar cu prețul morții Și nicidecum exil în țara mea!