Ce flori frumoase!Doamne, tine mult Explozia aceasta de culoare, Prin care se intampla sa ascult Cum sufletul se-ngana cu o floare. Mai lasa-le si-ntarzie cu ploi Peste postata asta de natura, In care-a fost sa nimerim si noi Si sa privim cu sufletul la gura. Cum ultimele albine cara-n stup O miere intomnata si-amaruie, Cum frunzele de la copaci se rup, Cum urca-n cer aroma de gutuie. Si cum taranii trag la teasc umpland Cu chiote desertul pan' la luna Si cum perechi se-nvolbura crezand Ca fi- vor pentru-o viata impreuna. Acopera cu flori, o , tu , cel sfant, Si departat in veci de-acestea toate Sa simta ca trait-au pe pamant Si ca-au gustat un pic din libertate. Oamenii astia, apasati de nori De griji , de indoieli, de infuzorii, Primiti cu flori si petrecuti cu flori Si neintelegand lumina florii. Ce flori frumoase!Am sa mor aici, Intr-o astfel de toamna-ntarziata, Printre cazute frunze si furnici, La cap cu-o crizantema-ndoliata.