Focuri pe deal

Ard focuri pe deal primăvara Și fumul lor ia cu asalt Tot cerul ce-mprejmuie țara Și-ncet se perindă-n înalt. Și clipele noastre ca fumul Se rup de țărână și pier, Greșind pe alocurea drumul, Se-nscriu undeva în cer. Iar noi, cand avem dezlegare De propriul trup în apus, Doar clipele-acele fugare Se leaga de noi și sus. Ci unele-s pure și pline, Ci altele-s tulburi și seci, Dar toate decid, în fine, O patrie-a noastră de veci. Ard focuri și suflul se strânge În aerul vremii, vâscos, Ard focuri pe deal, nu plânge, Dacă ai trăit în Cristos.

Înapoi
POEZIICĂUTARE