Cînd peste ochi aprinsi de dor Si lacrimi împietrite Flutura-acelasi tricolor Pe tarini ravasite. Cînd imn, grafie-n unison, Le-avem, de unde-i teama, De ce sa trec ca un spion, Prin tara noastra vama? Cînd Basarabi se prabusesc Pentru pamînt si limba, Cînd parlamentele tusesc Pentru o lege strîmba. Atunci, te rog, cu mine-n chin Sa mergi spre Libertate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate! Cînd tancuri se pornesc din Est Sa ne îndoaie screaua, Cînd banii se pornesc din Vest, Sunîndu-si tinicheaua. Cînd mai apoi apar pe rînd Spertari de speta joasa, Care ne cumpara rînjind Cu suflet si cu casa. Cînd tot se face spre-a iesi La-ncaierari în piata, Cînd nu stim seara de-om veni, Plecînd de dimineata. Atunci, te rog, nu fi Cain Si nu izbi în gloate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate! Cînd vreun calugar obosit De-atîta-nstrainare Se mai îndreapta catre-un schit Sa puna o lumînare. Cînd vreun poet din Dumnezeu Se zbate smuls din sine Si sta pe-o margine de hau Pentru niste destine. Cînd vreun soldat înnegurat Ca i-au calcat statutul, Îsi ia raspunderi de barbat Si vrea sa treaca Prutul, Atunci, m-auzi, nu fi un spîn Si nu-l lucra din spate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate! Cînd stelele, clipind, vestesc Ca-i o mutare-n soarta, Cînd neamurile se unesc, Sa nu se mai desparta. Cînd n-avem timp si nici noroc Sa ne traim viata, Cînd sprijin ni-i un nor de foc, Care ne schimba fata. Cînd ardem ca niste faclii De nevîndut în gara, Cînd nu umblam cu viclenii Pentru popor si tara. Atunci te umple de divin, Ia-n piept si sîrmi ghimpate – Nu da, române în român, Nu da, ca-ti este frate!