Fulgerul e floarea de foc a stihiilor. El nu poate fi îmblînzit, el poate îmblînzi. Cînd apare fulgerul, toti se cumintesc si asteapta cu înfiorare cum va cadea. Cînd se arata fulgerul, numai poetul ramîne, precum a fost, pentru ca, oriunde ar cadea, totuna va trece printr-însul. El poate chiar sa-i iasa în întîmpinare prin furtuna, cu capul descoperit, sa-i închine tainice epifanii, spre dezlegarea trasnetelor ceresti si a puhoaielor de apa. Poetul nu se teme de fulger, pentru ca el însusi a fost fulgerat la nastere. De Apolo. Cînd se arata fulgerul, poetul tresare ca de o multasteptata eliberare prin natura. Si se simte în puterea lui, si lumea îi e mai putin straina. Ca sa întelegi caracterul fulgerului, gîndeste-te la poet. Si invers. Penibila existenta. Fulgeratoare.