Iar azi mai străină ți-e luna Și arborii nu-ți mai vorbesc, Prea poate nu drepți totdeauna Ne poartă șuvoiul lumesc. Și visuri te-adastă mai crude, Și inima-ți cade mai grea, Și-n liniștea nopții se-aude Că-ți plânge în piept cineva.