În alba bătaie de lună Și printre coloanele vechi – Eu scriu o scrisoare nebună Acelor ce nu au urechi. Și-acelor ce nu au vedere Și nici acea rază de gînd, De-ar fi cu Iisus într-o vrere – Aici, în înalt, orișicînd. Da, scriu și de nopți și de denii, Aflîndu-ma între netoți, Care au mîncat marii genii, Iar Domnul, de stai și socoți, Ne-aude, ne vede-n milenii, Cu-aceeași iubire pe toți.