În alba bataie de luna Si printre coloanele vechi – Eu scriu o scrisoare nebuna Acelor ce nu au urechi. Si-acelor ce nu au vedere Si nici acea raza de gînd, De-ar fi cu Iisus într-o vrere – Aici, în înalt, orisicînd. Da, scriu si de nopti si de denii, Aflîndu-ma între netoti, Care au mîncat marii genii, Iar Domnul, de stai si socoti, Ne-aude, ne vede-n milenii, - Cu-aceeasi iubire pe toti.