Noaptea e pe sfîrsite, lumînarile ard, Tot mai rar te aud dinspre cer, Leonard. Mama noastra-i bolnava si se vrea unde esti, Printre bunele, clarele fete ceresti. Pe pamînt e durere, saracie, nevoi – Tot mai rara-i lumina care cade pe noi, Tot mai pala-amintirea cine sîntem în lut Si Cuvîntul Acelui ce pe toti ne-a nascut. Cîteodata, cînd greul ma ajunge la os, Ma întreb, cînd veni-va în lume Cristos?... A promis doar ca vine, ti-amintesti, îmi spuneai Ca planeta albastra se va-ntoarce în rai. Deocamdata pe Terra Lucifer e stapîn – Curge sîngele valuri l-al sau rînjet hain, Nu iesim din razboaie, inundatii, vapai, Caci cu sînge-i adapa pe toti demonii sai. Pe terestri - cu banii. Face mari din cei mici, Banul e la putere, iar nu duhul pe-aici! Iar eu, frate, ma chinui si, te rog, pe ce-i sfînt, Ai trait doua’s’patru de ani pe pamînt. Ai baut din izvoare, ai visat în cîmpii, Ai iubit tot ce-i datu si ai scris poezii. Te rog, frate, în noapte, lumînarile ard, Te rog, bunule, dragule meu Leonard, Nu uita de ramasii pe-aici, nu uita, Spune-mi, cînd vine Mielul, sigur, stii tu ceva.. Noaptea e pe sfîrsite, cînt’ cucosii, de zi, Lumînarile-s arse, dar Cristos va veni!