Ce clipe pline de amar, Ce lume în înșelăciune, De parcă cineva-n altar Înjură-această națiune! Ce văd în iarnă ochii mei, Ai tăi, ai ei, umpluți cu rouă, Hora Unirii o joacă-acei Care au rupt Moldova-n două! Da, ei dansează, ei fac pași, Ridică nasuri vechi în soare, Pe unde Eminescu-n Iași Visat-a România Mare... Da, ei se calcă pe nădragi, Frământă glodul în neștire Pe-unde strămoșii noștri dragi Jertfitu-s-au pentru Unire! Mă ia în suflet c-un fior, Te ia în minte cu-o mânie, De mica veselie-a lor De marea lor fățărnicie. Pe-o iarnă grea, printre nămeți, Voindu-se în toate primii, Pe glia ruptă în bucăți Dansează cioclii românimii!!! Eu stau, tu stai, ea stă în loc, Privind tăcuți dansânda gloată, Căci nouă nu ne e de joc Peste-o moșie destrămată. Peste Moșia lui Ștefan, Ajunsă astăzi de ocară, Arată-ne, o, Doamne, un plan De izbăvire pentru Țară!