Poetului Grigore Vieru În brazi, în dulcea pulbere de luna, Pe urmele lasate-acum o clipa, Eliberat, ca dupa o furtuna, Astralul chip al lui se înfiripa. Tot mai desprins de fruntea sa, de mîna, De ochii care mai pastreaza plînsul, Se limpezeste-aproape, caci lumina Ca o durere-a sagetat printr-însul. Tremurator pe firele de iarba, De neatins ca tot ce e visare, Se-ndeparteaza-ncet si ca o oarba, Cît umbra-i se mai zbuciuma-n carare. Nu-l arde, Doamne!.. Poate ca anume Aici, în asta clipa ni se-arata Ceva din tine calator prin lume De-atîtea ori si parca niciodata ! E magul... cine-ar mai putea sa cheme Acea putere tainica-n cuvinte, Si sa se nasca-asa, din vreme-n vreme, Si ca-a murit sa nu-si aduca-aminte...