S-a stins iubirea, dragul meu , ma iarta , nu eu m-am straduit spre a o stinge- şi trupul ei subtil , patruns de soarta, se-acopera de fulgi , caci ninge, ninge! Peste țarîni setoase de-un mileniu nige aşa, cum n-a mai nins vreodata, ninge aşa , de parca-un om de geniu s-a pomenit cu lama-n beregheta. Şi neaşteptat l-a razbunat natura , varsînd pe lumi potopul de ninsoare - ninge cumplit, de îmi lipseşte gura, şi cad troiene peste disperare . Imaculat dezastru!Unde-s, unde urmele lui ce m-au facut sa sufar ?- Zapada totu-nghite, totu-ascunde , chiar şi pe mine - alba-s ca un nufar . Un nufar uriaş care uneşte cer şi pamînt prin al ninsorii vaier - s-a stins iubirea ca pe țarm un peşte , doar lacrimi înghețate ard în aer.