Ființe triste, slabe, trecătoare, Am mai veni de chinuit pe lume, De n-am avea nevoie de o stare, O stare unicală ce să-nsume Regretul Evei pentru neascultare, Durerea lui Adam, căzut pe hume În circuitul unei scoici solare. Ființe trecțtoare, slabe, triste, Am mai iubi cu-atâta dâruire Pe-un altul eu, de n-ar fi să persiste Aceeași surdă gravă tânguire În toți ce-au existat și-au să existe, Că am pierdut ceva în nemurire, Care oricând și-oricum va să existe.