Poate cândva se vor stinge pe lume durerile Și ne-om întoarce pe-acolo pe unde-am trăit, Și după noi s-or întoarce și munții și mările, Și toți acei pentru care cu sânge-am plătit. Proaspăt născuți vom păși peste apele clarele Ca Orion, dăruitul cu mers prin vâltori, Vântul va trece prin noi fără piedici și soarele, Căci noi vom fi niște gânduri de dor în culori. Către un țărm mă va duce lumina ta geamănă, Și m-a lăsa amintirii pe tandrul nisip, Poate cândva ne-om găsi mai ușor cei ce seamănă, Nemaiputând să ne-ascundem ca azi după chip.