Fug clipe, ore, zile, săptămîni, La tot ce văd îmi iau doar capu-n mîini Și mă trezesc pășind printre ruini. Pășesc, pășesc, dar nu știu cum altcum, Decît ar merge un tembel pe drum Care-și privește steaua ca pe-un fum. Pășesc, pășesc, dar nu știu cum altfel, De parcă-n fața mea pășește-un miel Care își duce crucea peste el. Așa, mereu pășind prin ploi și vînt De-atîtea anotimpuri pe pămînt, Într-un tîrziu ajung și la Cuvînt. Însa Cuvîntul Domnului e greu – Alege între bine și-ntre rău, Încît răspunzi cumplit de darul tău.