Fug clipe, ore, zile, saptamîni, La tot ce vad îmi iau doar capu-n mîini Si ma trezesc pasind printre ruini. Pasesc, pasesc, dar nu stiu cum altcum, Decît ar merge un tembel pe drum Care-si priveste steaua ca pe-un fum. Pasesc, pasesc, dar nu stiu cum altfel, De parca-n fata mea paseste-un miel Care îsi duce crucea peste el. Asa, mereu pasind prin ploi si vînt De-atîtea anotimpuri pe pamînt, Într-un tîrziu ajung si la Cuvînt. Însa Cuvîntul Domnului e greu – Alege între bine si-ntre rau, Încît raspunzi cumplit de darul tau.