Pentru că din orgoliu m-ai rănit, Pentru că nu-ți pasă dacă mă doare, Pentru că într-o glumă ai iubit Rămân să-ți fiu doar recunoscătoare. Și-mi pare bine că la întâlniri Nu mi-ai adus măcar o floare vie, Creându-ți loc aparte-n amintiri Cu ifose de falsă bărbăție. Și-ți mulțumesc că m-ai expus ușor Lumii acestea seci cu vorbe grele, Crezând că-ți faci un nume răpitor Din dragostea și lacrimile mele. Și încă de aceea-ți mulțumesc Că ai mimat cu mreji atât de fine Starea de dor curat, dumnezeiesc, Încât să-mi calc destinul pentru tine. Să uit ce sunt, ce-am fost și ce pot fi, Că este azi sau ieri sau mâine este, La fel, iubite, am a-ți mulțumi, Căci n-am avut încă trăiri de-aceste. Pentru că m-ai strivit și aruncat Ca pe un miel în mută suferință, Dar m-ai întors la ceea ce mi-e dat, Călăul meu, îți port recunoștință!