Cu vorba-ți veninoas-ai otrăvit Câmpii de crini, păduri de cerbi, cristale De gânduri - toate-au curs și s-au ciobit Din cea necurățire-a gurii tale. Acum îmi vii cu ochi surâzători Și mâna-ntinsă pentru împăcare, Uitând că n-ai să treci de două ori Aceiași apă care-a curs în mare. Eu nu te-aud și nu te văd de când Invidia iți este soră sumbră, Iar de revii, revii vampir flămând Ți-i greu, lumina ta se face umbră...