Voi mai arde oare între lut și stea? Vei mai ști ce gânduri trec prin mintea mea? Voi mai plânge-n frunze toamna ce-a plecat? Vei mai crede oare că nu te-am uitat? Cade-amurg cu alte ceturi și cu ploi, Ce-a fost ieri nu are cale înapoi, Alta este raza frântă între nori, Căci nimic pe lume nu-i de două ori. Valul vieții scoate luntrea-mi din delir – N-am s-aștept în noapte ca un trandafir. N-ai s-auzi alături ce-ai rănit ușor: Pasul meu în tremur, versu-mi vestitor, De pe-acum ne-acopăr zile, nopți, trăiri, Amintiri și frunze, frunze și-amintiri...